Fiecare persoana isi traieste propria viata. Felul in care se desfasoara viata cuiva este legat indisolubil de continutul sau interior. Felul in care arata “realitatea” fiecaruia dintre noi, pare sa fie determinat de gandurile si emotiile noastre curente, care ne traverseaza clipa de clipa.
Mintea subconstienta a fost asemanata unui teren fertil in care cad gandurile (ca niste seminte) si pe care aceasta le tranforma in “realitate”. Altfel spus: mintea este un instrument de creatie. Se vorbeste despre faptul ca mintea subconstienta nu receptioneaza gandurile-seminte dupa topica si semnificatia propozitiilor ci ia in consideratie doar cuvintele cheie.
Un ghid minunat al acestui domeniu a fost Louise Hay care a aratat cum poate fi utilizata gandirea pozitiva impletita cu afirmatii pozitive pentru a imbunatati viata.
Cand ne referim la persoana, luam in consideratie suma aspectelor particulare, specifice, legate de cum arata si functioneaza corpul, ce emotii si ganduri o traverseaza, modul de a gandi, capacitati, calitati, inclinatii, talente, lipsuri, mod de a actiona si reactiona in viata, comportamente, patternuri de reactie emotionala si de comportament. Toate acestea pot fi numite numite: structura si continut interior. Persoana = structura si continut interior specific.
Viata este o suma de evenimente, de interactiuni, in care suntem parte. Rolul (suma actiunilor) pe care il jucam in spectacolul propriei vieti deriva din succesiunea: gand – emotie – actiune. Deci suma actiunilor noastre este rezultatul felului nostru propriu de a simti, gandi si actiona. Mai departe, actiunile noastre duc la un raspuns din partea celorlalti, a lumii si in acest fel se impletesc toate actiunile personajelor implicate dezvaluind spectacolul lumii.
“Lumea” este in fapt lumea mea cu tot ceea ce stiu sau cred ca stiu. Asta inseamna ca felul in care arata ”lumea mea” numit in mod curent “realitate” este rezultatul continutului meu interior.
Aceste consideratii nu sunt noi, ele au fost descrise de mii de ani prin conceptul numit Legea karmei sau Legile karmei sau simplu spus Legea cauzei si efectului. In epoca curenta, cand au fost descoperite conceptele de minte constienta, subconstienta si inconstienta, aceste aspect a capatat un sens mai practic. Altfel spus: gandurile noastre curente creaza realitatea.
Exista o discrepanta intre ceea ce gandim in mod constient si ce se petrece in mintea subconstienta. Aceasta discrepanta se observa practic, cel mai adesea in contradictia dintre ceea ce ne dorim si zicem ca ni s-ar cuveni si felul in care arata efectiv viata noastra.
Mintea subconstienta pastreaza urmele tuturor experientelor noastre anterioara, din care multe sunt traumatice si toata aceasta incarcatura emotionala si ideatica din subconstient ne determina reactiile emotionale si actiunile. Practic creem in mod continuu, in mod inconstient, realitatea vietii noastre. Acest proces de creatie inconstient se face din ceea ce numeam continut interior.
Aspectul care completeaza informatiile revelate de catre Louise Hay sau cei care au contribuit la cartea Secretul si care nu a fost dezvaluit pe deplin, se refera la creatia inconstienta, care se face din continutul mixt al mintii. Si in plus, care este secretul creatiei constiente.
Acea discrepanta intre ceea ce gandim in mod constient si ce se petrece in mintea subconstienta reprezinta continutul mixt al mintii si este “locul” din care se creeaza inconstient realitatea. Altfel spus, culegem o realitate corespondenta cu proportia “pozitiv” – “negativ” din gandurile noastre. Si asa cum spuneam, continutul subconstient al mintii este plin de amintirea emotionala a suferintelor anterioare si a deciziilor inconstiente de a evita repetarea lor.
Puterea acestui continut subconstient face ca ponderea sa in procesul de creatie sa fie de peste 99.99%. Deci in mod obisnuit, cream inconstient, din suferinta subconstienta si astfel repetam premisele acestei suferinte. Culegem deci, o realitate asemanatore (sau mai neplacuta chiar) cu cea anterioara si prezenta.
In acest fel, intelegem ca gandirea pozitiva nu este suficienta ci este necesar a fi completata cu un ingredient “miraculos”. Numele acestui ingredient “miraculos” este CONSTIENTA si rezultatul acestei atitudini interioare este Creatia constienta.
In termini simpli, CONSTIENTA sau practica constientei este reprezentata de orientarea atentiei catre interior cu focalizare asupra continutului curent al mintii: senzatii corporale, emotii si ganduri. Urmatorul pas este observarea elementului dominant al continutului interior. Si al treilea pas este decizia. Deci trei pasi: atentie in interior, observare si decizie.
Decizia este a “gradinarului”: gandul observat va deveni samanta plantata in “solul” fertil” al mintii sau va fi eliberat? Practica eliberarii unui gand “neproductiv” observat, poarta numele de Eliberare Interioara Constienta si este cunoscuta si sub denumirile de Metoda Sedona, Releasing sau Letting go. Aceasta metoda a fost dezvaluita lumii de catre Lester Levenson in anii `80 ai secolului trecut.
Capacitatea de decizie mai poate fi asimilata conceptului de liber arbitru. Daca in termeni obisnuiti liberul arbitru ar reprezenta posibilitatea alegerii, legata de actiunile din viata, devine evident pentru cunoscatorii felului in care functioneaza mintea, ca orice “decizie” sau alegere se face prin prisma experientelor anterioare. Deci este in mod evident, o “alegere” puternic conditionata. Conditionat inseamna limitat, deci nu liber.
Intrebarea logica este: cum trecem de la creatia inconstienta la creatie constienta?
Cu fiecare moment prezent in care suntem constienti si ne exercitam posibilitatea de decizie, alegem care gand merge catre creatie si care este eliberat. Alegerea gandului care merge catre procesul de creatie poate fi numita Creatie constienta.
In masura in care mentinem constienta, clipa constienta de clipa constienta, in procesul mixt al creatiei (inconstient-constient) se insera partea constienta, care incepe sa reprezinte o pondere mai mare. Ca urmare, relitatea vietii incepe sa se modifice intr-o proportie corespondenta.
Liberul arbitru in adevaratul sens al conceptului, poate fi asumat doar din perspectica Constientei. Alegerea devine doar astfel constienta, deci libera de conditionari si genereaza creatie constienta.
Practica constientei duce intr-un interval de timp la o realitate conforma cu aspiratiile si intentiile noastre. Desigur, ca orice practica, este necesara deprinderea corecta a procedurilor si metodei si mai ales de practica constanta. Pe masura ce aceasta practica se desfasoara, ea se transorma intr-un nou obicei, un “automatism” de tip superior al mintii si aceasta face ca intregul proces sa se desfasoare cu din ce in ce mai multa usurinta.
Practica constientei face astfel posibila creatia unei realitati interioare si exterioare noi, de calitate superioara si care are ca si dominanta, un sentiment profund de liniste interioara si chiar pace.
Permite in acest fel o acceptare a lumii si vietii proprii, o impacare cu sine si cu toti ceilalti. Se creeaza astfel premisele realizarii interioare a unitatii, a experientei directe ca in esenta, toti si toate suntem UNUL.